Ride along

Azi vreau sa abordez subiectul: cu cine mergem la interviu?

Desigur, raspunsul ideal este: cu nimeni! Te prezinti frumos si singurel, aratand viitorului angajator ca esti o persoana care se descurca in diverse situatii, stapana pe sine, cu incredere in fortele proprii si un viitor angajat reliable.

Nu toti insa gandesc la fel.

Exista insotitorul sofer, acesta este tatal, sotul, iubitul, vecinul de la 3 sau oricine altcineva care te duce cu masina pana la locul unde tii interviul pentru ca e o zona pe care nu o cunosti sau pentru ca e mai rapid cu masina, sau cine stie de ce.
Cea mai importanta trasatura a insotitorului - sofer este ca el ramana IN MASINA.





Insotitorul - suport.

Pentru acele candidate mai emotive, acest insotitor este, ca si cel sofer, tatal, sotul sau iubitul si are ca rol principal sustinerea candidatei - de la distanta - pe durata desfasurarii interviului. Desi ma consider un om calm si cald mi s-a intamplat sa vad candidate refugiindu-se in bratele unui domn dupa interviu... chiar si cand nu am zis nimic de rau pe durata interviului.



Avocatul.
Ei, insotitorul asta e cel mai ciudat. Nu are niciun scop sa fie prezent - nici nu e mereu prezent fizic la interviu, nu intelege contextul insa adreseaza intrebari (a se citii interogheaza) pana la epuizare.
Am avut anul trecut un candidat care parea foarte simpatic insa, implicat intr-un proces de lunga durata, nu am putut sa ii dau un raspuns intr-un timp suficient de scurt asa ca am fost sunata in repetate randuri de matusa lui care voia cel putin o data la doua zile, un update.
Intr-un final i-am spus femeii ca daca va continua sa sune in numele nepotului, va lasa impresia ca nepotul nu poate gestiona o situatie dificila sau nu este suficient de motivat pentru post, oricum ar fi, nu este in avantajul lui. A renuntat pana la urma :)

Cu o alta ocazie, s-a intamplat ca un candidat sa sa ne trimita pe mail un cv (el, impreuna cu alti zeci de oameni, zilnic); cum facem in mod normal intr-o astfel de situatie, am citit cv-ul, l-am comparat cu ce pozitii avem deschise, am ajuns la concluzia ca nu se potriveste si am mers mai departe.
Spre seara ne trece pragul o doamna; a inceput sa intrebe de ce nu i-am chemat fiul la interviu, ca el a facut studiile in UK si ca este foarte pregatit si ca daca nu ii gasim un loc de munca rapid, o sa plece din tara.
In timp ce colega mea ii explica cum ca el nu se potriveste cu nicio deschidere pe care o avem in momentul de fata, suna la usa.
Cand deschide, ce sa vezi?  sotul doamnei! Voia sa stie daca doamna rezolvase problema si daca ii chemam fiul la interviu. Fara sa apuce cineva sa ii dea un raspuns, a exclamat: Lasa ca stiu eu! Aici se intra doar pe pile, asa e in tara asta!!
Acum, eu nu ii judec pe ei, poate ca isi doresc ca fiul lor sa gaseasca un loc de munca in tara si sa nu plece, poate ca vor sa il vada "un om la casa lui" insa cu siguranta nu au ales metoda potrivita de abordare a situatiei.

Cel mai bine, frumos si eficient este sa te prezinti singur la interviu. Daca nu pentru dorinta de a arata ca esti un om care are incredere in sine, macar gandeste-te la omul ala care se plictiseste o ora, o ora jumate pe holurile firmei noastre, analizand atent fiecare poza, pata, placa de gresie si depasindu-si recordul la fiecare joc pe care il are in telefon.
poate asta ajuta :